Cerul parea tot mai departe…incercam sa-l ajung
Incercam sa caut departarea cu bratele.
Ochii imi obosisera si ma usturau de la visare.
Zaream sub un copac batran o amintire.
O amintire cu doi ochi blanzi si doua brate calde.
Doua buze se conturau si ele in tablou.
Si brusc apareai tu,vedenie adorata.
Dar abisul devenea tot mai mare.
Incercam sa te cuprind, dar nu puteam.
Ma impiedicam si picam in noroi si ma ridicam
Dar in zadar.
Ma trezeam dintr-un nou vis…
ascult ploaia ce se varsa pe cimentul rece al strazii.
Cu ghete pline de apa strabat parcul desfrunzit
si bancile demult arse de soare.
Un caine rebegit se piteste sub o masina veche.
De langa vechiul lac aburi grei se ridica, si parca imi cad pe umeri.
Narile si urechile mi se infunda cu o ceata grea,
Privirea nu mai razbate, ochii bolnavi ma tradeaza.
La podul vechi de lemn sub un copac batran te-astept.
Pe gene simt picaturi reci.
Iti aud suflarea fierbinte in spate, te simt aproape.
Tot mai departe, tot mai aproape.
Atat de aproape ca-ti simt bratele in jurul meu.
Atat de departe ca te vad alergand spre nicaieri.
