A small feather in the wind…

Am descoperit ca-mi place sa uit.
De timp, de vreme, de lume.
Imi place sa imi ascund visele
de frica sa nu mi se destrame.
imi place sa uit ca le-am avut vreodata.
Ploua. E rece. E chiar foarte rece.
Se scurge noroiul de pe trotuare,
de pe strazile inguste, de pe case.
totul pare…de fapt e…trist.
ca in diminetile de toamna,
cand priveam de la geamul clasei din liceu
aburi peste oras, auzeam claxoane,
vedeam batrani alergand.
Mizerie. Imi place sa uit cum ma cheama.
Mi se pare neinteresant. Neimportant.
Imi cad pleoapele de somn,
creionul… fuge si el incotro mai poate.
oboseste mina.
Imi place sa uit cum se scriu unele cuvinte.
Am impresia ca asa ele nu mai exista.
Pacat… nu-mi mai pot uita mintea aiurea de mult.
M-ar crede nebuna.

E 4 si ceva dimineata, n-am somn dar parca as dormi. Sesiune se cheama.

Mi-am adus aminte de blog, si nu numai. De multe alte chestii cum ar fi faptul ca sinceritatea si dorinta de libertate te fac sa pici de prost (asta ca sa nu mai folosesc cuvantul fraier).

Iar o sa aberez, dar intr-un fel ma simt foarte bine. Luni a fost una din putinele zile pe care le pot inscrie in categoria “cea mai fericita zi din viata mea”. La amiaza am mers la conferinta de presa Tarja Turunen, am facut poza cu ea si am luat autograf. Seara – concertul la Sala Palatului. Cronica concertului o gasiti pe site-ul lui Andrei Partos – link http://www.andreipartos.ro/phpBB3/viewtopic.php?f=52&t=168&p=29561#p29561

Dupa concert… a trebuit sa ma intorc acasa.
Ma doare spatele de la stat intr-o pozitie destul de incomoda oricat de comoda as sta momentan. Mi-e rau si nu mai am chef de nimic. S-au dus sperantele in privinta recuperarii unei anume persoane din trecut si a prieteniei care a existat vreodata intre noi. S-a dus si speranta ca …. in fine. Nu mai conteaza.

Later edit: pana mea!

Multumesc celor de la Regia Autonoma pentru Nori si Ploaie care au avut activitate zilele astea. A fost racoare si bine si m-a prins ploaia si am stat si-am privit ploaia si mi-a placut.

Si gata… In incheiere.. Tarja Turunen – I Walk Alone-inregistrare de la concertul din Bucuresti

Libertate, prea multa libertate, n-am ce face cu ea. incep sa ma plictisesc de ea. simt nevoia sa fiu constransa sa fac anumite lucruri. sa mi se impuna. Nu ma ingrijorez, stiu ca asta simt doar in dimineata asta. O alta dimineata de kko, in care m-am trezit cu prea putine sperante fata de cele multe cum am adormit…, in care imi beau cafeaua singura si incerc sa ma urnesc la invatat. De fapt, am considerat ca n-am mai scris de mult pe blog si ar fi cazul. E sesiune…aiurea. Vreau acasa sau in orice alt loc… departe de Bucuresti.

Prin urmare… “Freedom is just another word for nothing left to lose…” (Janis Joplin – Me and Bobby McGee).
N-am nimic de pierdut. In afara de mine.Cred.