Visarea se pierduse in negura asfintitului,
Frigul pasea pe sub usa ce statea sa cada.
Asteptam si nu venea.
Nu mai venea seara, nu mai venea dimineata,
Doar ceasul stricat mai batea cate-un gong din cand in cand
cat sa-mi aminteasca ca trece timpul.
si timpul, afurisit cum e niciodata n-a fost mai crunt.
niciodata n-a taiat mai adanc si n-a durut mai tare.
Auzeam linistea scurgandu-se agale, acoperindu-se de praf si nepasare,
de tot ce fusese demult frumos si sincer,
de tine, si mai ales de mine…
Si teama avea sa rasara parca din podea,
sa se ridice asa cum n-o mai facuse de mult,
sa spintece orice urma de speranta, orice zambet
si fiecare parte dintr-un corp ce se vrea a fi de om.
Si daca a mai ramas ceva.. atunci Megadeth – A Tout Le Monde.. in amintirea vremurilor bune.
