Happy day!

Ieri, a fost o zi cu multi nori. O zi de kko cu toate ca imi plac zilele cu nori :”> . Prin urmare, nu am fost deloc in apele mele, asa ca din lipsa de ocupatie m-am apucat sa caut pe google catei de vanzare/adoptat.

Si-asa am ajuns la doua minuni de doar o luna si doua saptamani; rasa pura? neah.. dar de o pufozitate deosebita. ceva corcitura cu ciobanesc mioritic. Mi-a luat cam o ora si ceva sa-i conving pe ai mei sa accepte una dintre ele. Putin mai rezervati, au zis sa sun la persoana care pusese anuntul. Doamna, din Brasov, mi-a spus ca ar fi bucuroasa sa ii dea cuiva care sa aiba grija de ei. In timp ce lucram la convingere, am sunat si la unchiu’, viitor veterinar de meserie, care a zis ca o sa o ia el pe cealalta catelusa.

Cum necum, ne-au cucerit zgatiile. Asa ca pun-te in masina la 8 si ceva, am plecat la Brasov si ne-am intors cu doua jucarii de plus, mai degraba decat cateluse, pentru ca au fost de o cumintenie fantastica tot drumul. Somn la greu ca doua domnisoare ce se respecta in perioada de crestere, vreo 2 opriri pt alimentare cu aer curat si eventual ceva nevoi fiziologice si o scurta vizita la ceva prieteni. M-asteptam sa am ce curata de prin masina dupa toata calatoria, dar n-a fost nevoie.

Ei bine, zuzele le-am cazat la unchiu intr-un mic tarc amenajat in graba pt ele. Curand o sa-l extindem pentru ca vor creste, deja cea alba are 5,3 kg la 1 luna si 2 saptamani. Ceva papica si mult, mult somn. Oboseala de pe drum si-a spus cuvantul pentru ca au picat frante dupa ce au inspectat cateva minute noua locuinta.

Vor trece cateva luni pana a mea isi va muta “domiciliul” la casa de la deal. Pana atunci, am timp sa cumpar jucarele ca sa aiba ce sa roada si tot felul de chestiute dragute pt catelusii de varsta lor.

A! Pe-a mea o cheama Foxy. Unchiul meu o sa-i aleaga nume cand o sa ajunga acasa in seara asta

Foxy a mea :X

O sa aiba si ea un nume ... mai pe seara

 

SIRNAVILLE ARTS & CRAFTS FESTIVAL (14-16 August 2009)

SIRNAVILLE ARTS & CRAFTS FESTIVAL (14-16 August 2009)

primul festival dedicat diversitatii in artele contemporane, desfasurat in mijlocul unui camp, la 40 km de Bucuresti.

Localizat langa pista Aerodromului Aerofox din localitatea Sirna, Jud. Prahova, Romania (la 40 de km de Bucuresti), Sirnaville inseamna evadarea din aglomeratia sufocanta a marilor orase, un weekend de relaxare si evenimente socio – culturale, artistice si educative, la care sunt invitati sa participe toti cei care vor trece portile satucului de vis Sirnaville.

Construit pe modelul unui mic orasel, Sirnaville / Arts & Crafts Festival reprezinta o noua etapa in organizarea evenimentelor in aer liber, oferindu-le participantilor pe durata celor trei zile de festival (incepand cu Vineri, 14 August, Ora 18:00 – cand va avea loc deschiderea oficiala pana Duminica, 16 August, Ora 20:00 – cand portile se vor inchide), posibilitatea de a participa la o serie impresionanta de activitati care vor face din Sirnaville un centru de sinergie a artelor contemporane, un loc al valorilor autentice.

Odata ajunsi, la Sirnaville veti gasi printre multe altele:

WORKSHOP-URI: Zona de centru din Sirnaville este dedicata artelor si artistilor. In atelierele de pictura, sculptura si desen, coordonate de organizatia Reflectart, vom pune muzica si text in forme si culori; vom invata sa facem imprimeuri stancil pe haine si incaltaminte si vom face autoportret in lut! Toate lucrarile vor fi expuse intr-un mod cat se poate de original si inedit in ultima zi de festival.
Alaturi de atelierele de pictura, sculptura si desen, se regasesc ateliere de olarit, hartie manuala, produse de artizantat „handmade”.

MASA TACERII: Este locul in care alaturi de cateva personalitati de valoare ale culturii romanesti, vor fi dezbatute teme precum: valorile sociale, kitsch-ul social, denaturarea scalelor de valori, denaturarea societatii romanesti si lista poate continua!

CINEMATOGRAF IN AER LIBER: Pe un ecran de 8×6m, vor rula pe timp de noapte, scurtmetraje din festivalul NexT, precum si o selectie de lungmetraje realizate de tineri regizori romani.

TARG – BAZAR: Va aduna laolalta bijuterii, haine si incaltaminte, sapun din plante si esente naturale, obiect de decor etc., toate produse manual pe plan local.

DOM GEODEZIC – primul si singurul din Romania, apartinand organizatiei Ancient Future. Domul va gazdui expozanti din zona Bazar pe timpul zilei, urmand ca seara sa se transforme intr-un veritabil tea lounge, incluzand muzica si videoproiectii pe peretii domului.

AERODROM: Aici vor avea loc zilnic zboruri cu avion usor, motodeltaplan, balon cu aer cald si skydiving, intre orele 07:30 si 11:00 sau 17:00 si 21:00. Pentru cei cu frica de inaltime avem si demonstratii si concursuri de aeromodelism.

Sambata 15 august, cu sprijinul Pilot Magazin, Sirnaville va fi survolat de celebrul pilot acrobat, multiplu campion si record-man Zoltan Veres. El va sustine 2 spectacole acrobatice a cate 30 de minute.

ZONE DE SPORT: Pentru ca incurajam acest gen de activitati, festivalul va oferi 2 terenuri de fotbal, tenis, volei, badminton, si pentru cei cu exces de adrenalina – bungee jumping.

CAMPING: Zona de camping ofera spatiu pentru 500 de corturi cu posibilitate de a fi extinsa. Este o zona pazita, delimitata cu garduri, in care vor acces doar cei care achizitioneaza abonamente de festival cu supliment de camping, pentru o mai buna securizare a zonei.

HSEQ – Health, Safety, Environment & Quality: In perimetrul dedicat festivalului se vor afla zone in care veti gasi dusuri, toalete ecologice, parcare cu paza si puncte sanitare.

FOOD CAMP: Cortul restaurant va gazdui diverse sortimente de bunatati printre care mancare la ceaun si meniuri vegetariene.

BARURI: 5 la numar – vor oferi participantilor apa, sucuri, bauturi energizante si bere. La doua dintre ele se vor putea gasi bauturi alcoolice tari.

SCENE DE MUZICA: 3 genuri de muzica ilustreaza sonor viata din Sirnaville

ONEDAY STAGE – concerte live

Vineri, 14 august

The Moood
Grimus
Blazzaj
The Amsterdams
Suie Paparude

Sambata, 15 august

Aria Urbana
Snails
Kumm
Pixels
URMA
L’Orchestre de Roche

BASS MUSIC STAGE – breakbeat, drum&bass, dubstep, funk and more

DJS:

DUDU & MC TINA (AnonimTM – Timisoara)
LEIZABOY & NEWGOTTI (AnonimTM – Timisoara)
SENSORSHIP (TMBase – Timisoara)
RAPALA & KOJOK (Kojokstan Troopers – Timisoara)
ADDO & DAN BAZIX (BaMSe – Tg. Mures)
K-LU (VanGraph – Timisoara)
UFE & ZICU (Flama Booking – Bucuresti)
ACQZUEL (Dubstep.ro – Cluj)
UNDOO (Hades Records – Bucuresti)
BULLY (DJ Resource – Bucuresti)
ASHERON (Brasov)
MANKI’N'STIEB (Bucuresti)
REASH (Hey! Events – Bucuresti)
ALEZ (Dubstep.ro – Bucuresti)
MEELOOX (meeloox.blogspot. com – Bucuresti)
PERICLE (Constanta)

VJS:
CSONGL (Bucuresti)

THE CLASH PARTIES – electro, techno, house, minimal

DJ’s TBA.

BILETELE:

IN AVANS:

Bilet pe o zi – 20 LEI
Abonament pe toata durata festivalului: 35 LEI
Abonament cu camping inclus: 45 LEI

LA INTRARE:

Bilet pe o zi – 30 LEI
Abonament pe toata durata festivalului: 50 LEIAbonament cu camping inclus: 60 LEI

UN EVENIMENT ORGANIZAT DE SOUND & IMAGE EVENTS.

Thanks Luisa pt info

 

Evadare din urban

Post-ul asta se vrea a fi lung, nu inseamna ca si va fi. Sursa de inspiratie: dushul pe care tocmai l-am facut.
Avand in vedere ca e vacanta, nu pentru toti ce-i drept, dar pentru majoritatea, fiecare incearca sa fuga undeva departe de agitatie, canicula, aglomeratie.
Dupa 3 zile petrecute la mare, am revenit acasa. O sa merg si la bunici curand. Momentan, sunt sus in varf de deal.
In timp ce faceam dus in seara asta, dus in aer liber, admirand privelistea – dealuri cu lumini ici colo si un cer senin fara pic de nor, dar cu multe stele, iar in departare luminile stralucitoare ale Ploiestiului, mi s-au nazarit cateva idei.
Vant linistit si miros de fan cosit.
Dap, seara perfecta.
Oare cati dintre cei de varsta mea, si nu numai, au parte de asemenea momente? Sau au avut vreodata?
Oare cati stiu sa aprecieze lucrurile non-urbane si nu innebunesc daca se desprind cateva zile de agitatie, metrou, praf, internet, intersectii aglomerate, canicula?
Pun pariu ca un om dependent de toate cele de mai sus (cu toate ca le considera “insuportabile”) ar lua-o razna daca l-ai pune sa traiasca 2 zile intr-un varf de munte, fara apa curenta, fara electricitate si cu toaleta la mama natura sau dupa un copac.
Da, stiu ca toti batem campii pe chestiile astea.. cat de frumoasa e natura si bla bla bla. Dar una e sa bati campii si alta e sa si constientizezi chestiile pe care bati campii.
Ma bucur ca exista totusi oameni care apreciaza cateva zile departe de civilizatie, la bunici sau casa de vacanta unde merg sa curete curtea si sa faca un gratar, sa stea seara sa bea un pahar de vin bun si sa asculte o gluma faina.
Poate s-ar schimba mult din comportamentul unora daca ar avea parte de tratamentul asta din cand in cand. Poate laptele si OO-lele n-ar mai veni de la Milka, Fulga si Carfur.
In fine, le multumesc alor mei ca au facut eforturi si astazi am coltul meu cu aer curat, miros de fan cosit, multe stele si zapada iarna.

PS: si daca aveti curiozitatea unui dus in natura, luati-va 2 zile libere si mergeti undeva cu cortul sau la prieteni care stau la curte.

 

Freedom

Libertate, prea multa libertate, n-am ce face cu ea. incep sa ma plictisesc de ea. simt nevoia sa fiu constransa sa fac anumite lucruri. sa mi se impuna. Nu ma ingrijorez, stiu ca asta simt doar in dimineata asta. O alta dimineata de kko, in care m-am trezit cu prea putine sperante fata de cele multe cum am adormit…, in care imi beau cafeaua singura si incerc sa ma urnesc la invatat. De fapt, am considerat ca n-am mai scris de mult pe blog si ar fi cazul. E sesiune…aiurea. Vreau acasa sau in orice alt loc… departe de Bucuresti.

Prin urmare… “Freedom is just another word for nothing left to lose…” (Janis Joplin – Me and Bobby McGee).
N-am nimic de pierdut. In afara de mine.Cred.

 

Amintire de-acasa…

Chiar nu mi-e greu sa ajung acasa. Depinde ce inteleg acum prin “acasa”. Pana sa ma desprind de ai mei, acasa se numea apartamentul cu doua camere de la etajul 4 al blocului X din cartierul de Vest al Ploiestiului.
Acum am ajuns la stadiul in care nu-mi mai gasesc locul nicaieri, in care imi vine sa trantesc tot in jur, mi-e somn, vreau sa dorm, adorm dar ma trezesc mai obosita decat am adormit. Vreau sa fug, dar nu pot, vreau sa plang, nici de-afurisite nu-mi curg lacrimile atunci cand vreau, ci numai atunci cand nu trebuie. Vreau sa cred ca totul se intampla in imaginatia mea… dupa modelul…”you’re not seeing anything… you’re not seeing anything….”

Oare sa fie nevoie de o schimbare undeva la 180 grade? hhmmm.. complicat… cred ca mai am de umblat umpic prin labirint. Poate cu ocazia asta ajung si la o concluzie….
Am inceput vorbind de “acasa” si iar am deviat. Revenind… acasa … mi-e dor sa ma ciondanesc cu mama, cu toate ca ma afecteaza foarte mult de fiecare data, poate mai mult decat ar trebui. Cuvintele cu putine litere, mici, nesemnificative luate separat… dor tare adunate laolalta. Acasa… imi lipseste balconul cu trandafiri japonezi in care obisnuiam sa-mi beau cafeaua in diminetile de primavara si din care priveam trenurile….
Acum … s-au pierdut multe din cele de le faceam acasa…au ramas doar ciondanelile cu mama..Poate singurul loc unde mai mereu m-am simtit la mine-n liniste..e la tara..la bunici. Doar timpul si cele cateva zeci de kilometri ma impiedica sa ajung acolo mai des..
La naiba cu timpul asta!
Sa moara.. si sa se opreasca… macar umpic… de tot.

 

Amintiri din zapada

“Pe varful muntelui, inserarea plutea amara.
Era frig, zapada…
Priveam pierduta focul ce umbra pe perete si-o dansa…”

Astea trei versuri le-am gasit in caietul vechi cu spira, in care obisnuiam s-arunc cuvinte la gramada inca de cand eram in liceu. Imi pare rau ca n-am pus data, asa as fi tinut o “evidenta”.
Mi-era dor sa scriu. De mult n-am mai facut-o. S-au intamplat multe… prea multe, prea complicate, prea peste mine.
Mi-as fi dorit ca EA sa fie aici, cea care mi-a fost prietena atatia ani. Tin minte ca iarna trecuta, inca nu se schimbase nimic si asteptam cu nerabdare fiecare weekend ca sa ne vedem si sa bem o cafea, un ceai, o bere neagra sau ce se nimerea. Am pierdut-o, dar am castigat alti prieteni. Si totusi… nimeni n-a ajuns inca sa ma cunoasca cum o facuse ea.
Afara ninge… as putea scrie zile intregi despre ninsoare si despre cum ma hipnotizeaza toata agitatia din aer. Dar la ce folos?
As putea scrie despre tristete, despre indiferenta, despre arta de a invinui, despre oamenii prefacuti din jurul meu. Dar iarasi ma intreb, la ce folos? Nimic nu s-ar schimba.
Daca ar fi sa aleg un loc unde sa fiu acum, cred ca as alege sa fiu la bunici la tara. Acolo e singurul loc unde simt ca nu ma atinge niciunul din lucrurile care ma fac sa-mi schimb starea de bine.
Hmm…. am aberat destul. Frumos ar fi sa inchei cu o melodie. Asta ca tot am gasit muzica din vechiul calculator – nu difera mult cu ceea ce e in laptop, dar unele sunt speciale.
Prin urmare:
Nightwish – Higher than Hope

Time it took the most of me
And left me with no key
To unlock the chest of remedy
Mother, the pain ain`t hurting me
But the love that I feel
When you hold me near

The hopes were high
The choirs were vast
Now my dreams are left to live through you

Red Sun rising
Drown without inhaling
Within, the dark holds hard

Passiontide
An angel by my side
But no Christ to end this war
To deliver my soul from the sword
Hope has shown me a scenery
Paradise poetry
With first snow I`ll be gone

The hopes were high
The choirs were vast
Now my dreams are left to live through you

Red Sun rising
Drown without inhaling
Within, the dark holds hard
Red Sun rising
Curtain falling
Higher than hope my cure lies

 

O dupa-amiaza ce se vrea a fi dimineata.

Dupa o noapte … lunga sa zic, am reusit sa ma trezesc. La amiaza. Imi savurez cafeaua facuta la cuptoru cu microunde, mi-am pus cartile pe pat si am inceput sa citesc, si brusc am nevoie de ceva care sa ma linisteasca… o portie buna de Bob Marley… Ma simt ciudat, si bine, si umpic.. trista(?). Sa raman la stadiul de bine. Si-atat.

Pentru o dupa-amiaza ce se vrea a fi dimineata… nu ramane decat cel mentionat mai sus. Misty Morning

Si ca sa fie si mai frumos, aici si versurile piesei.

“Misty mornin’, don’t see no sun;
I know you’re out there somewhere having fun.
There is one mystery – yea-ea-eah – I just can’t express:
To give your more, to receive your less.
One of my good friend said, in a reggae riddim,
“Don’t jump in the water, if you can’t swim.”
The power of philosophy – yea-ea-eah – floats through my head
Light like a feather, heavy as lead;
Light like a feather, heavy as lead, yeah.

See no sun! Oh.
Time has come, I want you -
I want you to straighten out my tomorrow! Uh.
I want – I want – I want you – (tomorrow).
Oh, wo-ah-ah-ah-ah-ah-ah-ah-ah!
I want you to straighten out my (tomorrow)!

Misty (morning) mornin’, don’t see no sun;
I know you’re out there somewhere having fun.
Mysteries I just can’t express:
How can you ever give your more to receive your less?
Like my good friend said, in a reggae riddim:
“You can’t jump – you can’t jump in the water, if you can’t swim.”

I want you (I want you) – I want you to straighten out my today -
My tomorrow – my-my-my – my – my
(I want you to straighten out my tomorrow).
On a misty morning, uh! (I want you to straighten out my tomorrow).
Oh-oh oh-oh-oh-oh!
(I want you to straighten out my tomorrow)
Straighten out my tomorrow – my tomorrow! Need some straightenin’ out!
(I want you to straighten out my tomorrow)
Mist! Mm. (I want) Mist! (you to straighten out my tomorrow)
Misty! Oh! (I want you to straighten out my tomorrow).”

 

Din nou la cafea :)

Am venit acasa prin frig, am inghetat si am intrat in camera, am dat cu nasu` de caldura si m-am molesit toata. Am ajuns sa spun “acasa” camerei de camin in care dorm pentru a 4-a noapte. E liniste si-mi place. Mi-a cam zburat cheful de invatat, dar trag de el sa vina. N-a ramas decat asa o stare… de chef de ascultat Bob Dylan si Blackmore’s Night (da! iarasi Bob Dylan si Blackmore’s Night!)

Alearga linistea in camera lovindu-se de fereastra inghetata.
Miroase-a cola si-a floricele. E cald si bine.
Pricep din ce in ce mai greu cuvintele-aruncate
de savanti prin cartile mele.
Mi-e dor de … nu stiu de ce..
sau de cine.. probabil doar de mine.
as sta s-ascult o chitara adormita,
cu o coarda rupta si dezacordata,
sa pierd din timp curatand cana de cafea de boabe.
Cu mintea aburita ma trezesc…
“Alo, sunt eu, sesiunea. Am venit sa te tai.
Eu pe tine, tu pe mine.”

Bob Dylan – One more cup of coffee

 

Iarna ca un zambet…

E devreme si totusi sunt obosita. Fizic, psihic. Dupa o perioada in care am fost “in priza” mai tot timpul din cauza congresului, azi pot spune ca am dormit si mi-am odihnit. Stiu, ma contrazic. Fizic am febra (pentru ca am dansat ) si d-aia sunt obosita. Psihic… o sa vina altele pe cap si parca nu am nicio tragere de inima. Si totusi am o stare de bine. Nu stiu de ce si nu caut sa aflu prea multe. Sunt chestii care lipsesc, dar intr-un fel nici n-as vrea sa le am in momentul de fata. Simplu si fara complicatii.

In alta ordine de idei, .. mai e doar o saptamamana pana la vacanta. o sa vina vremea pentru somn, stat cu ai mei, baut vin fiert la patinuar, o sa vina si un alt an, si o sa am si de invatat. genial.

Dar o sa fiu acasa..nu atat de departe de bucuresti, dar suficient cat sa ma rup de aglomeratie si alte cele. Suficient cat sa zambesc.

“Soarele apune dupa niste mari..

Si rasare in flacari din mare…”

 

Om normal pentru o zi.

Astazi m-am trezit si mi-am dat seama ca am inceput o zi normala. Am fost un om normal. M-am chinuit sa-mi deschid ochii, mi-am pus ceasu sa sune cu inca 15 minute mai tarziu, dar intr-un final mi-am facut dusul, mi-am luat hainele pe mine si am luat-o spre metrou.

La metrou, m-am dus si mi-am luat un ziar d-ala mokka si l-am rasfoit curioasa pana la victoriei. Mai departe… n-am mai avut ce. Articolele “interesante” se dusesera. Am ajuns la facultate..de fapt unde aveam cursu si contrar obiceiului am reusit sa nu adorm la lp-ul de micro. Bineinteles ca ar fi fost prea mult daca ma tineam treaza si la curs.

Inca o ora de engleza dupa si apoi la alte treburi ce nu trebuie amintite aici.

In drum spre casa, dilema mare: vreme faina deci as fi putut merge pe jos de la Romana pana acasa…dar leneaa… totusi mi-am urnit picioarele spre piata de la bucur obor, cat sa iau una alta din piata. Parca mi-era dor sa aud “telefoane, telefoane”, “ochelari de vedere, ochelari de vedere”,  ”tigari, tigari. tigari” s.a.m.d.

Bun, si-acu intrebarea de ce m-am considerat un om normal pe ziua de azi. R: pentru ca … pur si simplu. mi-era dor sa fiu asa linistita, sa merg agale spre casa, sa ma rup de cateva chestii din ultima vreme.

Si bine inteles ca o zi ca asta trebuie incheiata cu niste treburi casnice si o portie de Bob Dylan. Like a rolling stone