august 7, 2009
De parca n-ar fi fost suficient, luna august se pare ca e din ce in ce mai plina de zile triste…. Azi, 7 august s-a stins din viata Tatiana Stepa.
Acum 2 ani si 2 zile… se stingea si Motzu Pittis…
Dumnezeu sa-i odihneasca!
Colindul Gutuii din Geam.
mai 26, 2009
Nu ma trezi. Te rog, nu ma trezi.
Am ochii incercanati de noptile pribege
in care stau si-astept somnul.
Miroase-a salcam si-a iasomie.
S-aud vrabiute mult prea matinale
dimineata pe pervaz.
Imi vine sa le-nchid intr-o cutie si sa le ascund
undeva in trecut.
Aproape ca mi-am facut o undita,
incercam sa-mi pescuiesc visele.
Pluta se scufunda in somn, dar degeaba.
Ma trezeam dimineata cu gandul aiurea.
Si totusi cuvintele astea aruncate
asa in niste versuri nesarate..n-au nicio logica,
niciun sens.
Cred ca de fapt plictiseala e de vina.
Si totusi… vreau undeva departe.
decembrie 22, 2008
Sa fi fost vreo 8 si ceva cand mi-am inceput ziua de luni in capitala judetu de munte, urbea ce-si spune Ploiesti (sa traiesti!).
Misione: inlocuirea pasaportului.
Ma trezeste cu greu telefonu, adorm la loc si ma ridic din pat abia o jumatate de ora mai departe o pornesc spre una cladire inalta, cu geamuri fumurii – Trezoreria. sau mai bine zis locul unde se duc banii nostri pe taxe, impozite, si alte bazaconii.
Bon.. pana aici nimic interesant, partea haioasa incepe abia dupa ce rezolv si cu cealalta parte a trebii la Politie. Stau si astept linistita in statie un autobuz ce nu mai vine.
Intr-un final, apare. Marele 35 barat. Cum? PLIN!. de cand n-am mai fost acasa am si uitat cum e sa mergi intr-un 35 (simplu sau barat) aglomerat. Si eu care credeam ca doar batraneii din Bucuresti au probleme cu roza. Care de care mai grabiti. Ma urc in dita inghesuiala doar de dragu de a ajunge acasa la caldura sufocanta din autobuz. de era mai cald afara o luam cu pejosu. in urma mea, o babutza, cu o ciupercutza basca-n cap impingand de mama focului “urcati mai sus, mai sus!”. intr-un final, se inchid si usile autobuzului.
Apoi nu stiu cum mama-zmeului babutza kamikaze isi strecoara mana intre o bara si usa si ince a urla cat o tin plamanii “Nu deschide usa! Nu deschide usa!”. Saracuta isi prinsese mana pe-acolo. Intre timp, pret de o statie a trebuit sa suport inghesuiala cea mare am fost calcata pe picioare, inghiontita de mama focului. La naiba! Voiam doar sa ajung acasa!
Inca intreaga mi-am luat ghiozdanu si am taiat-o spre Bucuresti. Am rezolvat si ultimile trebi care m-au mai legat de marele oras. Am luat cadouri si pentru mama si tata si gata. 2 saptamani de liniste… departe de agitatia cea mare, aproape de cea mica, de ai mei… Probabil vor fi zile in care imi voi dori sa fiu in alta parte… dar nu mai conteaza.
decembrie 17, 2008
Uneori vine vremea sa faci cate o schimbare, sau mai multe. Ei bine, de la un an la altul fiecare isi planuieste o astfel de transformare. Oare cati reusesc? prea putini, parerea mea.
De data asta Mosu a fost darnic cu mine si mi-a adus cadourile pe care mi le-am dorit. Culmea e ca nu-s de natura materiala si s-au indeplinit, lucru care de cele mai multe ori nu s-a intamplat. Poate a fost mai bine ca au trebuit sa treaca 16 ani ca sa-mi dau seama caracterul unei anumite persoane, si a trebuit sa treaca doar un an ca sa descopar niste persoane care te suna si te intreaba “ce mai faci?” fara sa aibe nevoie de ceva anume.
Sunt sanatoasa (fizic, cu mintea sunt aiurea) si… daca ma gandesc mai bine se putea si mai rau anul asta… nu pot decat sa ma bucur. Se putea si mai bine, dar nu intotdeauna iese cum ne dorim.
O sa mai las sa treaca o saptamana pana voi trage concluziile acestui an. Mai am sa ma lamuresc cu niste mici detalii.
p.s.: za big change: ma muuuut.. nu din tara, ci doar din gazda in camin.
Ozzy Osbourne – Dreamer (in ton cu starea)
