Calatoare prin Romania – Ziua Patru si Ziua Cinci

Din motive obiective, am ales ca ultimele 2 zile ale calatoriei sa le postez in acelasi articol.
Prin urmare..

Ziua Patru: Garda – Teius – Blaj – Medias – Sighisoara

A patra zi de calatorie ne poarta pe un drum printre munti, cu Ariesul alaturi. Plecam dimineata devreme, iar de la Campeni o cotim spre Aiud. De la Aiud spre Teius.
Drumul atat de lin urca si coboara. Fanete de-o parte si de alta, si livezi pline de pomi incarcati. E o zi faina de toamna, un soare cald, poate prea cald pentru septembrie. Curand peisajul se schimba. De la muntii inverzitit trecem la un peisaj colorat putin de toamna. Drumul ne poarta pe vaile din muntii Trascaului.
Sate prea putine si rare, liniste multa. Locul ideal unde sa petreci cateva zile departe de tot stressul cotidian.
Curand ajungem la Blaj. Se zareste undeva acolo si partea veche a orasului. Ne oprim pentru o cafea si sa ne dezmortim picioarele. Deja totul incepe sa se schimbe tot mai mult. Nu mai e verdeata aceea vie a muntilor. Totul e mai palid, tipic pentru o zona de podis spre campie.
Ne apropiem de Medias. Un alt oras fain si curat. La intersectie o luam spre Sighisoara. Destinatia zilei patru. Ora 3 a amiezii ne aduce acolo unde trebuie. Gasim si cazare la o pensiune, niste conditii excelente. Dupa un dus bine meritat plecam sa vizitam cetatea.
Turnul cu Ceas si ale sale figurine, transformat in Muzeu de Istorie isi asteapta vizitatorii. Exagerate mi se par taxele pentru filmat si fotografiat – 50 respectiv 30 RON. Yeah right! de parca trebuiau ei sa stie ca am aparat si cam afacut poze de sus din turn. Am avut grija la cateva camere de luat vedere puse p-acolo si gata.
De sus din Turn, privelistea aduna laolalta munte, case, oameni si istorie. Dupa ceva timp coboram din turn si mergem spre unul din localurile din curtea cetatii pentru masa de seara. Ora 6 ne gaseste pe o banca in timp ce urmarim figurinele ce incep sa se miste si sa vesteasca ora fixa.
Din pacate oboseala e mare, cu toate ca mai sunt cateva locuri de vizitat, asa ca ne retragem la pensiunea unde suntem cazati. O bere rece, stabilirea traseului pentru ziua urmatoare si somn pe deplin meritat.

Poze aici.

Ziua Cinci: Sighisoara – Agnita – Sibiu – Valea Oltului – Cozia – Calimanesti-Caciulata – Rm. Valcea – Pitesti – Targoviste – Ploiesti

Ultima zi a calatoriei.. ei bine.. si cea mai scurta as zice. Dupa ce plecam din Sighisoara, ne indreptam spre Sibiu cu gandul de a petrece si noaptea acolo.
Ne invartim putin prin oras in incercarea de a gasi un loc de cazare – din pacate peste tot e full. Asa ca ne decidem sa mergem sa vizitam orasul si ce-o mai fi o fi.
O piata mare ce-mi aduce aminte de Brasov, si multa multa curatenie. Parca e alta lume. Vizitam catedrala cea mare, aflata in renovare, iar apoi ne intoarcem pentru a ne bucura de plimbarea prin oras.
Ma opresc cateva minute la un stand unde se vand suveniruri cu emblema Sibiului de unde imi iau un hanorac (:D). Deja incepe sa se aglomereze, si dat fiind faptul ca nu am gasit cazare in Sibiu coboram pe Valea Oltului.
E vineri, asa ca e destul de aglomerat. Camioane multe, unii vin spre Ardeal, altii pleaca spre sud.
Spre rusinea mea… am vazut Valea Oltului la inceput si la sfarsit. Intre am adormit :”>. Ajungem la Cozia. Mule grupuri venite din toata tara sa vada manastirea de la poalele muntilor. In curte o fantana cu apa dulce de izvor si cel mai important – e rece, foarte rece, potoleste setea celor ce trec pe langa ea si arunca banuti in apa pentru indeplinirea dorintelor.
Ehe… e timpul sa plecam. Ne apropiem de sfarsitul calatoriei. La intoarcere acelasi drum – Rm Valcea, Pitesti, Targoviste, Ploiesti.
Pentru ziua asta o sa vorbeasca mai mult pozele. Click aici.

In speranta ca v-a placut, multumiri celor care au citit.

 

Calatoare prin Romania – Ziua Trei

Ehe, iata-ma ca revin cu o continuare a Calatoriei prin Romania.

Ziua Trei : Sarmisegetusa – Hateg – Hunedoara – Deva – Brad – Buces – Abrud – Campeni – Scarisoara – Garda.

Dupa ce ne-am luat ramas-bun de la gazda in speranta ca vom reveni vreodata, am plecat din Sarmisegetusa catre Hateg.
Ne-am oprit la iesirea din mica asezare pentru a vizita ce a fost odata Ulpia Traiana Sarmisegetusa. O ceata usoara se ridica de deasupra ruinelor, iar soarele trecea peste munte. Multi bolovani )ar spune cineva) care isi asteapta vizitatorii. De fapt e uimitor cum inca de pe vremea aceea aveau pus la punct un sistem de canalizare si se pricepeau foarte bine la sculptura in marmura. De mentionat ca aceasta este colonia romana si nu cea din M-tii Orastiei, unde de altfel se gaseste Centrul Sacru.
Drumul ne poarta mai departe, trecem de Hateg, si ajungem la Hunedoara unde ne oprim pret de ceva vreme pentru a vizita Castelul Corvinilor.
Amiaza ne gaseste intre zidurile castelului unde am avut noroc sa ma pierd de ai mei si sa intalnesc un grup de pici cu ghid. Astfel ca am preferat sa ascult decat sa citesc de pe panourile agatate pe ziduri.
In Sala Cavalerilor un domn canta la xilofon si pentru 2 minute cat dureaza reprezentatia ai impresia ca te intorci in timp si te aflii la un bal din vremuri trecute.
Am plecat cat se poate de placut impresionata, iar daca drmul ma va mai aduce prin aceasta zona, nu voi ezita sa mai fac o vizita castelului. Nu dupa mult timp ajungem la Deva, dar nu ramanem caci timpul trece si mai este cale lunga. Sus, in stanga drumului, cetatea Devei se zareste printre schele – e in curs de restaurare.

Dupa un drum cu urcusuri si serpentine trecem de Brad si Buces si ne oprim cateva minute in Abrud pentru ceva cumparaturi. Un orasel linistit, cu o biserica veche bine pastrata si oameni prea putini pe strazi. Plecam mai departe, trecem de Campeni si ajungem la Scarisoara. Sat de munte, Aries, oameni preocupati cu taierea si prelucrarea lemnului si vile si pensiuni care de care mai cochete pentru turistii ce vin sa vada zona.
Mergem mai departe cu gandul de a vizita pestera. Mai tarziu vom ajunge la concluzia ca n-a fost o idee prea inspirata. De fapt nu toti, doar parintii mei. Dupa un drum prafuit si cam varza ajungem la parcarea de unde se pleaca spre pestera. 10 km de mers pe jos (cu toate ca pe indicator sunt scrisi decat 7). Dat fiind ca am ajuns in jurul orei 16.00, iar ultimul grup intra in pestera la ora 19.00, pana la pestera nu se urca decat cu un ARO (vai de el si costa 150 ron ) pentru ca drumul este aproape impracticabil, renuntam la ideea de a vizita pestera.

Obositi de pe drum, mergem la masa si apoi cautam cazare. O pensiune draguta la iesirea din sat ne asteapta cu un pat moale, apa calda la dus si un somn bine meritat. Inainte – o scurta plimbare prin imprejurimi, si o bere rece la aer curat in leaganul din curte.

Poze – aici.
Filmulet de la Hunedoara - aici.