Ehe, iata-ma ca revin cu o continuare a Calatoriei prin Romania.

Ziua Trei : Sarmisegetusa – Hateg – Hunedoara – Deva – Brad – Buces – Abrud – Campeni – Scarisoara – Garda.

Dupa ce ne-am luat ramas-bun de la gazda in speranta ca vom reveni vreodata, am plecat din Sarmisegetusa catre Hateg.
Ne-am oprit la iesirea din mica asezare pentru a vizita ce a fost odata Ulpia Traiana Sarmisegetusa. O ceata usoara se ridica de deasupra ruinelor, iar soarele trecea peste munte. Multi bolovani )ar spune cineva) care isi asteapta vizitatorii. De fapt e uimitor cum inca de pe vremea aceea aveau pus la punct un sistem de canalizare si se pricepeau foarte bine la sculptura in marmura. De mentionat ca aceasta este colonia romana si nu cea din M-tii Orastiei, unde de altfel se gaseste Centrul Sacru.
Drumul ne poarta mai departe, trecem de Hateg, si ajungem la Hunedoara unde ne oprim pret de ceva vreme pentru a vizita Castelul Corvinilor.
Amiaza ne gaseste intre zidurile castelului unde am avut noroc sa ma pierd de ai mei si sa intalnesc un grup de pici cu ghid. Astfel ca am preferat sa ascult decat sa citesc de pe panourile agatate pe ziduri.
In Sala Cavalerilor un domn canta la xilofon si pentru 2 minute cat dureaza reprezentatia ai impresia ca te intorci in timp si te aflii la un bal din vremuri trecute.
Am plecat cat se poate de placut impresionata, iar daca drmul ma va mai aduce prin aceasta zona, nu voi ezita sa mai fac o vizita castelului. Nu dupa mult timp ajungem la Deva, dar nu ramanem caci timpul trece si mai este cale lunga. Sus, in stanga drumului, cetatea Devei se zareste printre schele – e in curs de restaurare.

Dupa un drum cu urcusuri si serpentine trecem de Brad si Buces si ne oprim cateva minute in Abrud pentru ceva cumparaturi. Un orasel linistit, cu o biserica veche bine pastrata si oameni prea putini pe strazi. Plecam mai departe, trecem de Campeni si ajungem la Scarisoara. Sat de munte, Aries, oameni preocupati cu taierea si prelucrarea lemnului si vile si pensiuni care de care mai cochete pentru turistii ce vin sa vada zona.
Mergem mai departe cu gandul de a vizita pestera. Mai tarziu vom ajunge la concluzia ca n-a fost o idee prea inspirata. De fapt nu toti, doar parintii mei. Dupa un drum prafuit si cam varza ajungem la parcarea de unde se pleaca spre pestera. 10 km de mers pe jos (cu toate ca pe indicator sunt scrisi decat 7). Dat fiind ca am ajuns in jurul orei 16.00, iar ultimul grup intra in pestera la ora 19.00, pana la pestera nu se urca decat cu un ARO (vai de el si costa 150 ron ) pentru ca drumul este aproape impracticabil, renuntam la ideea de a vizita pestera.

Obositi de pe drum, mergem la masa si apoi cautam cazare. O pensiune draguta la iesirea din sat ne asteapta cu un pat moale, apa calda la dus si un somn bine meritat. Inainte – o scurta plimbare prin imprejurimi, si o bere rece la aer curat in leaganul din curte.

Pozeaici.
Filmulet de la Hunedoara - aici.

Ziua Doi: Herculane – Orşova – Defileul Dunării – Moldova Nouă – Anina – Reşiţa – Caransebeş – Poiana Mărului – Sarmisegetusa

Trezirea in jur de 9 a.m. si plecam curand spre Orşova. Ajungem in micul oras de la Dunare. O dimineata linistita, cativa pescari pe malul apei. Ne oprim cateva minute pentru ceva poze si plecam mai departe. Ne asteapta o zi lunga cu Dunarea alaturi.

Dupa cativa kilometri de urcus prin munte incepem sa coboram, iar in stanga drumului se desfasoara Dunarea in toata splendoarea. Destinatia: Moldova Nouă. Nu dupa mult timp vedem indicatorul „Cazanele Mici” semn ca intram in Defileul pe care fluviul l-a sapat atata vreme. Un peisaj pentru care nu cred ca as gasi prea multe cuvinte ca sa-l pot descrie. O usoara ceata pluteste deasupra apei, pe malul sarbesc cisterne strabat in viteza viaducte si tuneluri. La o cotitura in munte se zareste sculptura lui Dragan – chipul lui Decebal incrustat in piatra dura. Pentru tot efortul depus, respect!

In timp ce admiram peisajul, pe apa apare un vaporas sarbesc (defapt era dita vaporu`) plin cu turisti dotati cu aparate foto si camere de luat privelisti ce se grabeau sa surprinda frumusetea locurilor. Drumul, pe alocuri pietruit, ne poarta putin greoi spre Moldova Noua, dar suficient de repede cat sa ne amuzam un pic de modul in care pescarii stateau asezati strategic pe mal cu unditele si lansetele aruncate-n larg, cu catel si purcel, si cort instalat pe marginea apei.

In jur de 1 p.m. ajungem la Moldova Noua si ne oprim pentru o cafea si cateva informatii, dupa care plecam, lasand in urma Dunarea si curgerea ei lina. Drumul incepe iar sa urce printre munti si curand ajungem la Anina. Aici gasim un orasel mic de munte, o fosta cariera de piatra, acum dezafectata din care se pastra doar urma unei foste roţi. La iesire ne-am oprit pentru un pranz adevarat.
Dupa masa, urmatoarea oprire – Reşiţa. La iesirea din oras, intr-un parculet curat am gasit foarte frumos amenajata o expozitie de locomotive vechi. Dupa cateva fotografii, iarasi in masina si plecam spre Caransebeş. In centru gasim un ceas foarte haios decorat cu clopotei si o fantana arteziana de pe vremea Impuscatului, iar langa.. un parc numai bun pentru promenada de seara.

Seara se lasă, asa ca ne gandim unde vom petrece noaptea. Harta ne arata Poiana Mărului asa ca ne indreptam intr-acolo – mare greseala! Peisaj superb la poalele muntilor Țarcului de partea transilvana a muntilor, dar niste preturi la cazare de chiar nu gaseai locuri. Al naibii de „mici”. Asa ca ne luam inima in dinti si plecam mai departe spre Sarmisegetusa – unde din fericire gasim o camera super la niste domni foarte simpatici, asta dupa ce am vizitat si aici cateva pensiuni unde camera cu pat dublu se gasea undeva in spatele casei, mai mai cu vaca-n grajd.

Noapte buna!

Pentru poze click aici!

Ei bine sunt o persoana foarte norocoasa. Timp de 5 zile am strabatut 1783 km prin a noastra tara, iar daca cineva spune ca nu avem o tara frumoasa, e cel mai mare mincinos.

Pentru fiecare din cele 5 zile voi posta traseul, precum si cateva impresii pe care mi le-au lasat locurile pe unde am calatorit. Asadar… in ordinea numerelor de pe tricou:

Ziua Unu: Ploiesti – Targoviste – Gaesti – Pitesti – Rm. Valcea – Horezu – Polovragi – Tismana – Tg. Jiu – Herculane.

Am plecat in jur de 8 a.m. din Ploiesti. Trafic lejer pe DN1 spre Floresti. Ajungem la Targoviste dupa ce trecem si de Moreni, si ne invartim cateva minute prin oras din cauza de incurcat indicatoare. Plecam mai departe spre Gaesti de unde intram pe autostrada spre Pitesti.
Drumul e liber asa ca acul de la kilometraj nu scade sub 100 km/h. Afara e o vreme faina, ideala pentru 1 septembrie. Dupa ce ocolim Pitestiul, mergem spre Rm. Valcea. Ne oprim la intrare pentru o cafea si apoi plecam mai departe spre Horezu.
Deja cu aproximativ 1 km inainte incep sa abara chioscuri de lemn cu obiecte de lut si tot felul de decoratiuni. Dar asteptam sa intram in localitate. Unele au chinezarii ce se gasesc aproape peste tot, dar gasim si un atelier al unui mester. Domnul ne impacheteaza cateva farfurii alese de mine si de mama, iar daca treceti prin Horezu nu ezitati sa treceti pe la Ceramica Pietraru. Aveti ce vedea si, mai ales, ce lua acasa.
Dupa ce parasim Horezu ne abatem la Manastirea Polovragi, cativa kilometri din drumul principal. Biserica manastirii era in renovare, dar mi-a placut amenajarea curtii interioare plina cu begonii albe si rosii si cactusi.
Urmatoarea oprire – o alta manastire, de data asta, Tismana. O alee larga, strajuita de aluni te conduce spre curtea interioara si chiliile maicilor. In interiorul bisericii nu se pot face poze, dar poti merge sa faci cateva la pestera de langa, unde a trait cel care a intemeiat aceasta manastire – Cuviosul Nicodim. Dintr-o grota isi croieste drum un fir de apa. O parte haioasa a vizitei la aceasta manastire – am vazut o maicuta punandu-si casca si conducand cu o oarecare viteza un ATV.
Plecam mai departe, lasand in urma peisajul splendid si racoarea muntilor, spre Tg. Jiu. La intrare ne intampina un parc mare unde se gaseste una dintre sculpturile lui Constantin Brancusi – Coloana Infinitului. Multa verdeata vei gasi in micul oras. In parcul dinspre iesire, stau asteptand Masa Tacerii si Poarta Sarutului.
Seara se lasa si drumul ne poarta tot mai usor catre Herculane, unde vom ramane pentru o noapte.

Iar aici.. pozele…