Ehe, iata-ma ca revin cu o continuare a Calatoriei prin Romania.
Ziua Trei : Sarmisegetusa – Hateg – Hunedoara – Deva – Brad – Buces – Abrud – Campeni – Scarisoara – Garda.
Dupa ce ne-am luat ramas-bun de la gazda in speranta ca vom reveni vreodata, am plecat din Sarmisegetusa catre Hateg.
Ne-am oprit la iesirea din mica asezare pentru a vizita ce a fost odata Ulpia Traiana Sarmisegetusa. O ceata usoara se ridica de deasupra ruinelor, iar soarele trecea peste munte. Multi bolovani )ar spune cineva) care isi asteapta vizitatorii. De fapt e uimitor cum inca de pe vremea aceea aveau pus la punct un sistem de canalizare si se pricepeau foarte bine la sculptura in marmura. De mentionat ca aceasta este colonia romana si nu cea din M-tii Orastiei, unde de altfel se gaseste Centrul Sacru.
Drumul ne poarta mai departe, trecem de Hateg, si ajungem la Hunedoara unde ne oprim pret de ceva vreme pentru a vizita Castelul Corvinilor.
Amiaza ne gaseste intre zidurile castelului unde am avut noroc sa ma pierd de ai mei si sa intalnesc un grup de pici cu ghid. Astfel ca am preferat sa ascult decat sa citesc de pe panourile agatate pe ziduri.
In Sala Cavalerilor un domn canta la xilofon si pentru 2 minute cat dureaza reprezentatia ai impresia ca te intorci in timp si te aflii la un bal din vremuri trecute.
Am plecat cat se poate de placut impresionata, iar daca drmul ma va mai aduce prin aceasta zona, nu voi ezita sa mai fac o vizita castelului. Nu dupa mult timp ajungem la Deva, dar nu ramanem caci timpul trece si mai este cale lunga. Sus, in stanga drumului, cetatea Devei se zareste printre schele – e in curs de restaurare.
Dupa un drum cu urcusuri si serpentine trecem de Brad si Buces si ne oprim cateva minute in Abrud pentru ceva cumparaturi. Un orasel linistit, cu o biserica veche bine pastrata si oameni prea putini pe strazi. Plecam mai departe, trecem de Campeni si ajungem la Scarisoara. Sat de munte, Aries, oameni preocupati cu taierea si prelucrarea lemnului si vile si pensiuni care de care mai cochete pentru turistii ce vin sa vada zona.
Mergem mai departe cu gandul de a vizita pestera. Mai tarziu vom ajunge la concluzia ca n-a fost o idee prea inspirata. De fapt nu toti, doar parintii mei. Dupa un drum prafuit si cam varza ajungem la parcarea de unde se pleaca spre pestera. 10 km de mers pe jos (cu toate ca pe indicator sunt scrisi decat 7). Dat fiind ca am ajuns in jurul orei 16.00, iar ultimul grup intra in pestera la ora 19.00, pana la pestera nu se urca decat cu un ARO (vai de el si costa 150 ron ) pentru ca drumul este aproape impracticabil, renuntam la ideea de a vizita pestera.
Obositi de pe drum, mergem la masa si apoi cautam cazare. O pensiune draguta la iesirea din sat ne asteapta cu un pat moale, apa calda la dus si un somn bine meritat. Inainte – o scurta plimbare prin imprejurimi, si o bere rece la aer curat in leaganul din curte.
Enjoy it! pentru imaginile marite click 
