In mod sigur n-o sa scriu post-ul asta in franceza pentru ca m-as face de noroi.
M`am trezit azi dimineata si privind pe geam am remarcat aceleasi macarale, aceeasi muncitori la casa de vizavi, acelasi vuiet si bineinteles o ceata deasa peste toate astea.
Si totusi apartamentul in care stau ma face sa ma duc cu gandul la vremuri trecute, pe care n-am apucat sa le traiesc. Stilul doamnei care imi e gazda, mobila din casa, aroma de levantica ce pluteste in camere si o simpla melodie m-au dus cu gandul la acele vremuri. Acum stau si ascult Edith Piaf si sorb dintr-o cafea fierbinte. Stau cufundata in fotoliu, Coca sta si ea langa mine, iar vremea de-afara.. hmmm.. pur si simplu e in ton cu sufletul omului. Poate mi-ar fi placut enorm sa traiesc in timpul acela, sa port o palarie inflorata, manusi de dantela, sa fac o promenada pe-nserat intr-o trasura, si sa ma opresc si sa admir magazinele de pe strazile circulate…
Ehee… frumoase ganduri, frumoase vise, revin la ziua de azi si la examenul pe care il am de dat..
A bientot!
