Iarna ca un zambet…

E devreme si totusi sunt obosita. Fizic, psihic. Dupa o perioada in care am fost “in priza” mai tot timpul din cauza congresului, azi pot spune ca am dormit si mi-am odihnit. Stiu, ma contrazic. Fizic am febra (pentru ca am dansat ) si d-aia sunt obosita. Psihic… o sa vina altele pe cap si parca nu am nicio tragere de inima. Si totusi am o stare de bine. Nu stiu de ce si nu caut sa aflu prea multe. Sunt chestii care lipsesc, dar intr-un fel nici n-as vrea sa le am in momentul de fata. Simplu si fara complicatii.

In alta ordine de idei, .. mai e doar o saptamamana pana la vacanta. o sa vina vremea pentru somn, stat cu ai mei, baut vin fiert la patinuar, o sa vina si un alt an, si o sa am si de invatat. genial.

Dar o sa fiu acasa..nu atat de departe de bucuresti, dar suficient cat sa ma rup de aglomeratie si alte cele. Suficient cat sa zambesc.

“Soarele apune dupa niste mari..

Si rasare in flacari din mare…”

 

Inapoi la frig :)

De la o vreme adorm si ma trezesc in aceeasi zi. Somnul..eh.. e prea putin, prea putin odihnitor. Dar cu o cafea neagra, o melodie buna de inviorare si un mieunat de la Coca reusesc sa-mi incep fiecare zi cat de cat bine. Imi lipesesc diminetile linistite de-acasa, unde si dupa 3 ore de somn ma trezesc odihnita. Imi lipseste caldura de-acasa si starea de aiureala.

Deja a trecut prima zi din decembrie. Vine iarna. O sa inghete tot, si mai ales o sa-mi inghete iarasi nasu de frig, o sa mi se abureasca ochelarii cand intru in statia de metrou sau in scara blocului, imi pot lua iarasi bocancii imblaniti la purtare si fularu cel lung facut de mama.

Seara.. un ceai sa incalzeasca tot si apoi iarasi o portie de ceva legat de scoala. Se pare ca oricat m-as plange..imi place sa fiu in priza, sa alerg de colo colo, sa dorm putin, sa inghet, sa fiu aproape de oamenii care conteaza .

Poate tot ce mai lipseste e o portie buna de zapada. Avem vin fiert, avem ceai, avem Black, si multa energie.

Hehe..si am gasit si Tori Amos – Winter

 

In ton cu vremea…

Am asteptat un an intreg sa vina toamna. De ce? pentru ca-mi place la nebunie!Imi place cand ploua, cand e frig (cu toate ca ma vait ca-mi ingheata nasu :”> ), imi plac zilele inchise, gri, gri adanc ce-ti ajunge pana-n oase…
Si iata-ma stand in canapea, bat campii pe blog, si-s cu gandul aiurea…

Si-i vant taios afara, si ploua si stau si privesc.
Pe strada nici urma de glas cald,
Doar frunze  ce-alearga pe trotuar.
O vrabie zgribulita se-ascunde in balcon.
Din cana aburi se ridica, lamaie, scortisoara, tei
In camera levantica si pe masa ciocolata-amara.
Trist, dar frumos ma cuprind fiori. Am nasu` si destele reci.
gri, portocaliu, galben, rece, umed, apa, noroi.
De toate…

Si pentru ca nu mai ascultasem de mult Blackmore’s Night – Windmills.

Ca sa nu lungesc postul, versurile aici.