Lucreaza linistea…nimicind un alt vis
o alta lume.
tese molcom vise, amintiri si ce-a fost demult ploaia.
se ridica in aer praful umed si simteam cum imi ingheata bratele…
inainte.. inapoi.. stanga..dreapta. tepene ca si cum n-ar fi ale mele.
plimbarea prin camera trebuia sa tulbure tot. sa aud scrasnind flecurile pantofilor pe pardoseala.
sa se revolte cineva voiam. doar sa nu mai fie liniste.
sa nu mai imi aud doar respiratia mea.
Mi-as fi pierdut mintea pe vechea strada,
culmea..si ea linistita.
Casa cea veche o mai revad.. aceeasi iedera uscata, aceeasi vita fara struguri.
nici motanul nesuferit ce-mi strica somnul nu mai e. nimic.
se scurge totul pe langa mine ca si cum n-ar exista.
in picaturi, in siroaie din ce in ce mai mari.
degeaba. palesc si florile, se duce si mirosul de nuci, de toamna.
a stat ceasul.
Nu mai plang…
Nu mai vreau liniste….plec.
