Din motive obiective, am ales ca ultimele 2 zile ale calatoriei sa le postez in acelasi articol.
Prin urmare..

Ziua Patru: Garda – Teius – Blaj – Medias – Sighisoara

A patra zi de calatorie ne poarta pe un drum printre munti, cu Ariesul alaturi. Plecam dimineata devreme, iar de la Campeni o cotim spre Aiud. De la Aiud spre Teius.
Drumul atat de lin urca si coboara. Fanete de-o parte si de alta, si livezi pline de pomi incarcati. E o zi faina de toamna, un soare cald, poate prea cald pentru septembrie. Curand peisajul se schimba. De la muntii inverzitit trecem la un peisaj colorat putin de toamna. Drumul ne poarta pe vaile din muntii Trascaului.
Sate prea putine si rare, liniste multa. Locul ideal unde sa petreci cateva zile departe de tot stressul cotidian.
Curand ajungem la Blaj. Se zareste undeva acolo si partea veche a orasului. Ne oprim pentru o cafea si sa ne dezmortim picioarele. Deja totul incepe sa se schimbe tot mai mult. Nu mai e verdeata aceea vie a muntilor. Totul e mai palid, tipic pentru o zona de podis spre campie.
Ne apropiem de Medias. Un alt oras fain si curat. La intersectie o luam spre Sighisoara. Destinatia zilei patru. Ora 3 a amiezii ne aduce acolo unde trebuie. Gasim si cazare la o pensiune, niste conditii excelente. Dupa un dus bine meritat plecam sa vizitam cetatea.
Turnul cu Ceas si ale sale figurine, transformat in Muzeu de Istorie isi asteapta vizitatorii. Exagerate mi se par taxele pentru filmat si fotografiat – 50 respectiv 30 RON. Yeah right! de parca trebuiau ei sa stie ca am aparat si cam afacut poze de sus din turn. Am avut grija la cateva camere de luat vedere puse p-acolo si gata.
De sus din Turn, privelistea aduna laolalta munte, case, oameni si istorie. Dupa ceva timp coboram din turn si mergem spre unul din localurile din curtea cetatii pentru masa de seara. Ora 6 ne gaseste pe o banca in timp ce urmarim figurinele ce incep sa se miste si sa vesteasca ora fixa.
Din pacate oboseala e mare, cu toate ca mai sunt cateva locuri de vizitat, asa ca ne retragem la pensiunea unde suntem cazati. O bere rece, stabilirea traseului pentru ziua urmatoare si somn pe deplin meritat.

Poze aici.

Ziua Cinci: Sighisoara – Agnita – Sibiu – Valea Oltului – Cozia – Calimanesti-Caciulata – Rm. Valcea – Pitesti – Targoviste – Ploiesti

Ultima zi a calatoriei.. ei bine.. si cea mai scurta as zice. Dupa ce plecam din Sighisoara, ne indreptam spre Sibiu cu gandul de a petrece si noaptea acolo.
Ne invartim putin prin oras in incercarea de a gasi un loc de cazare – din pacate peste tot e full. Asa ca ne decidem sa mergem sa vizitam orasul si ce-o mai fi o fi.
O piata mare ce-mi aduce aminte de Brasov, si multa multa curatenie. Parca e alta lume. Vizitam catedrala cea mare, aflata in renovare, iar apoi ne intoarcem pentru a ne bucura de plimbarea prin oras.
Ma opresc cateva minute la un stand unde se vand suveniruri cu emblema Sibiului de unde imi iau un hanorac (:D). Deja incepe sa se aglomereze, si dat fiind faptul ca nu am gasit cazare in Sibiu coboram pe Valea Oltului.
E vineri, asa ca e destul de aglomerat. Camioane multe, unii vin spre Ardeal, altii pleaca spre sud.
Spre rusinea mea… am vazut Valea Oltului la inceput si la sfarsit. Intre am adormit :”>. Ajungem la Cozia. Mule grupuri venite din toata tara sa vada manastirea de la poalele muntilor. In curte o fantana cu apa dulce de izvor si cel mai important – e rece, foarte rece, potoleste setea celor ce trec pe langa ea si arunca banuti in apa pentru indeplinirea dorintelor.
Ehe… e timpul sa plecam. Ne apropiem de sfarsitul calatoriei. La intoarcere acelasi drum – Rm Valcea, Pitesti, Targoviste, Ploiesti.
Pentru ziua asta o sa vorbeasca mai mult pozele. Click aici.

In speranta ca v-a placut, multumiri celor care au citit.

Ziua Doi: Herculane – Orşova – Defileul Dunării – Moldova Nouă – Anina – Reşiţa – Caransebeş – Poiana Mărului – Sarmisegetusa

Trezirea in jur de 9 a.m. si plecam curand spre Orşova. Ajungem in micul oras de la Dunare. O dimineata linistita, cativa pescari pe malul apei. Ne oprim cateva minute pentru ceva poze si plecam mai departe. Ne asteapta o zi lunga cu Dunarea alaturi.

Dupa cativa kilometri de urcus prin munte incepem sa coboram, iar in stanga drumului se desfasoara Dunarea in toata splendoarea. Destinatia: Moldova Nouă. Nu dupa mult timp vedem indicatorul „Cazanele Mici” semn ca intram in Defileul pe care fluviul l-a sapat atata vreme. Un peisaj pentru care nu cred ca as gasi prea multe cuvinte ca sa-l pot descrie. O usoara ceata pluteste deasupra apei, pe malul sarbesc cisterne strabat in viteza viaducte si tuneluri. La o cotitura in munte se zareste sculptura lui Dragan – chipul lui Decebal incrustat in piatra dura. Pentru tot efortul depus, respect!

In timp ce admiram peisajul, pe apa apare un vaporas sarbesc (defapt era dita vaporu`) plin cu turisti dotati cu aparate foto si camere de luat privelisti ce se grabeau sa surprinda frumusetea locurilor. Drumul, pe alocuri pietruit, ne poarta putin greoi spre Moldova Noua, dar suficient de repede cat sa ne amuzam un pic de modul in care pescarii stateau asezati strategic pe mal cu unditele si lansetele aruncate-n larg, cu catel si purcel, si cort instalat pe marginea apei.

In jur de 1 p.m. ajungem la Moldova Noua si ne oprim pentru o cafea si cateva informatii, dupa care plecam, lasand in urma Dunarea si curgerea ei lina. Drumul incepe iar sa urce printre munti si curand ajungem la Anina. Aici gasim un orasel mic de munte, o fosta cariera de piatra, acum dezafectata din care se pastra doar urma unei foste roţi. La iesire ne-am oprit pentru un pranz adevarat.
Dupa masa, urmatoarea oprire – Reşiţa. La iesirea din oras, intr-un parculet curat am gasit foarte frumos amenajata o expozitie de locomotive vechi. Dupa cateva fotografii, iarasi in masina si plecam spre Caransebeş. In centru gasim un ceas foarte haios decorat cu clopotei si o fantana arteziana de pe vremea Impuscatului, iar langa.. un parc numai bun pentru promenada de seara.

Seara se lasă, asa ca ne gandim unde vom petrece noaptea. Harta ne arata Poiana Mărului asa ca ne indreptam intr-acolo – mare greseala! Peisaj superb la poalele muntilor Țarcului de partea transilvana a muntilor, dar niste preturi la cazare de chiar nu gaseai locuri. Al naibii de „mici”. Asa ca ne luam inima in dinti si plecam mai departe spre Sarmisegetusa – unde din fericire gasim o camera super la niste domni foarte simpatici, asta dupa ce am vizitat si aici cateva pensiuni unde camera cu pat dublu se gasea undeva in spatele casei, mai mai cu vaca-n grajd.

Noapte buna!

Pentru poze click aici!