ZZ TOP!

Am fost la concert!

Poze: http://s343.photobucket.com/albums/o457/n3ssie_diana/ZZ%20TOP/

cronica o gasiti pe:  http://www.andreipartos.ro/phpBB3/viewtopic.php?f=52&t=168&p=36964#p36964

 

50 de ani de Michael Jackson

Acum 50 de ani, intr-o zi de 29 august (1958) se nastea Michael Jackson, cel care avea sa fie numit mai tarziu Regele muzicii Pop. Ei bine, nu-s o fana inraita dar stiu ca mi-a placut. Si mi-a placut al naibii de mult cand eram mica si ma uitam la televizor si vedeam Michael Jackson. Tin minte unul din concertele lui in Romania, eram la tara si ma uitam la televizor si vedeam cum lesinau gagicile alea disperate.

Michael Jackson si-a inceput cariera muzicala la varsta de 11 ani, in cadrul grupului The Jackson 5 iar prin 1971 (cand eu nici nu visam a fi) si-a inceput cariera solo, cele mai mari succese inregistrandu-le cu albumele Off the Wall (1979), Thriller (1982), Bad (1987), Dangerous (1991) si HIStory (1995). A vandut milioane de albume in lumea intreaga si a castigat simpatia multor oameni.

A fost implicat in cateva scandaluri legate de abuzuri sexuale fata de minori, si nu de multe ori s-a scris despre Jackson ca ar fi in pragul falimentului, din cauza pierderilor avute de pe urma proceselor. Un alt aspect, de plans , dar si de ras, mi se pare obsesia lui pentru operatii estetice. Cat p-aci sa-si piarda nasu` dom’le. Multi l-am vazut umbland cu o palarie trasa cat mai mult pe ochi. Sincera.. mi-ar placea sa-i vad nasu in toata splendoarea lui.

Si totusi. Azi e ziua lui Michael Jackson si e de apreciat ceea ce a realizat el in muzica, mai ales ca s-a mentinut atatia ani in fruntea topurilor. Sunt altii care au o cariera de cativa ani si apoi incepe declinul. Michael a stat acolo mai mult de 10 ani. La fel ca si Madonna.

Ei bine..  si piesa mea preferata de la Michael Jackson – Dirty Diana (oare pt ca ma cheama Diana?!?! neaaaaaah )

 

Rock Hard, Ride Free!

In ultima zi la BESTFEST lume multa, cozi acceptabile la mancare si bauturi, cozi la jetoane mai deloc.
N-a durat mult si au urcat pe scena Primal Fear. Mi-au placut mult, avand in vedere ca in ignoranta mea era prima data cand ascultam formatia. Ralf Scheepers, solistul mi-a facut o impresie cat se poate de placuta. Omul invatase cateva cuvinte in limba romana si a animat publicul adresand intrebarea „Ce faci?Bineee?”, iar reactia era pe masura, cei veniti izbucnind in aplauze si urale. Per total o prestatie care ma va face sa incep sa ascult de azi incolo Primal Fear.

Pauza si lumea incepe sa se adune spre scena, fiecare-si face provizii de bere, floricele si sucuri. Pe scena, mutari de instrumente, se pregateste ceva.

Am pierdut notiunea timpului, drept urmare, nu mai stiu la ce ora au urcat Judas Priest pe scena. Apar pe rand membrii formatiei, deschiderea culminand cu aparitia lui Rob Halford purtand pe deasupra o pelerina argintie, in timp ce publicul aplauda primele acorduri ale piesei „Prophecy” de pe noul album „Nostradamus”.

Pentru o persoana care n-a implinit inca 20 ani ma consider o persoana norocoasa ca am apucat sa vad spectacolul din aceasta seara. Un spectacol in adevaratul sens al cuvantului. Daca dupa primele piese eu,una, am remarcat o oarecare raceala din partea solistului, intrucat nu s-a adresat decat foarte scurt publicului, atmosfera s-a destins apoi, astfel ca, pentru cateva minute, s-a purtat un dialog foarte antrenant intre Halford si sutele de voci care isi faceau simtita prezenta la show.

Nu au lipsit, bineinteles, intrarea spectaculoasa a lui Rob Halford pe motor, solo-urile de exceptie ale chitaristilor, iar dupa ce pe scena a ajuns un steag al Romaniei, acesta a fost prins de ghidonul motocicletei adusa pe scena de catre solist.

S-au cantat piese ca „Metal Gods”, „Between the Hammer and the Anvil”, „Devil’s Child”, „Angel”, „Rock Hard, Ride Free”. Bineinteles ca nu au lipsit nici „Breaking the Law” si „Painkiller”, melodii la care publicul a izbucnit pur si simplu – unii dadeau din cap si traiau muzica, altii doar ascultau savurand momentul.

Concluzia si parerea mea legata de concertul Judas Priest: a meritat din plin sa merg. Indiferent de ce spun altii, mie mi-a placut. Am simtit ce inseamna rock-ul cu adevarat, iar daca voi mai avea ocazia in viitor (Doamne-ajuta!) sa vad Judas Priest, nu voi ezita sa merg la concert.