Zbatandu-se

Lucreaza linistea…nimicind un alt vis
o alta lume.
tese molcom vise, amintiri si ce-a fost demult ploaia.
se ridica in aer praful umed si simteam cum imi ingheata bratele…
inainte.. inapoi.. stanga..dreapta. tepene ca si cum n-ar fi ale mele.
plimbarea prin camera trebuia sa tulbure tot. sa aud scrasnind flecurile pantofilor pe pardoseala.
sa se revolte cineva voiam. doar sa nu mai fie liniste.
sa nu mai imi aud doar respiratia mea.

Mi-as fi pierdut mintea pe vechea strada,
culmea..si ea linistita.
Casa cea veche o mai revad.. aceeasi iedera uscata, aceeasi vita fara struguri.
nici motanul nesuferit ce-mi strica somnul nu mai e. nimic.
se scurge totul pe langa mine ca si cum n-ar exista.
in picaturi, in siroaie din ce in ce mai mari.
degeaba. palesc si florile, se duce si mirosul de nuci, de toamna.
a stat ceasul.
Nu mai plang…

Nu mai vreau liniste….plec.

 

Imi place sa uit

Am descoperit ca-mi place sa uit.
De timp, de vreme, de lume.
Imi place sa imi ascund visele
de frica sa nu mi se destrame.
imi place sa uit ca le-am avut vreodata.
Ploua. E rece. E chiar foarte rece.
Se scurge noroiul de pe trotuare,
de pe strazile inguste, de pe case.
totul pare…de fapt e…trist.
ca in diminetile de toamna,
cand priveam de la geamul clasei din liceu
aburi peste oras, auzeam claxoane,
vedeam batrani alergand.
Mizerie. Imi place sa uit cum ma cheama.
Mi se pare neinteresant. Neimportant.
Imi cad pleoapele de somn,
creionul… fuge si el incotro mai poate.
oboseste mina.
Imi place sa uit cum se scriu unele cuvinte.
Am impresia ca asa ele nu mai exista.
Pacat… nu-mi mai pot uita mintea aiurea de mult.
M-ar crede nebuna.

 

In ton cu vremea…

Am asteptat un an intreg sa vina toamna. De ce? pentru ca-mi place la nebunie!Imi place cand ploua, cand e frig (cu toate ca ma vait ca-mi ingheata nasu :”> ), imi plac zilele inchise, gri, gri adanc ce-ti ajunge pana-n oase…
Si iata-ma stand in canapea, bat campii pe blog, si-s cu gandul aiurea…

Si-i vant taios afara, si ploua si stau si privesc.
Pe strada nici urma de glas cald,
Doar frunze  ce-alearga pe trotuar.
O vrabie zgribulita se-ascunde in balcon.
Din cana aburi se ridica, lamaie, scortisoara, tei
In camera levantica si pe masa ciocolata-amara.
Trist, dar frumos ma cuprind fiori. Am nasu` si destele reci.
gri, portocaliu, galben, rece, umed, apa, noroi.
De toate…

Si pentru ca nu mai ascultasem de mult Blackmore’s Night – Windmills.

Ca sa nu lungesc postul, versurile aici.