In ultima zi la BESTFEST lume multa, cozi acceptabile la mancare si bauturi, cozi la jetoane mai deloc.
N-a durat mult si au urcat pe scena Primal Fear. Mi-au placut mult, avand in vedere ca in ignoranta mea era prima data cand ascultam formatia. Ralf Scheepers, solistul mi-a facut o impresie cat se poate de placuta. Omul invatase cateva cuvinte in limba romana si a animat publicul adresand intrebarea „Ce faci?Bineee?”, iar reactia era pe masura, cei veniti izbucnind in aplauze si urale. Per total o prestatie care ma va face sa incep sa ascult de azi incolo Primal Fear.

Pauza si lumea incepe sa se adune spre scena, fiecare-si face provizii de bere, floricele si sucuri. Pe scena, mutari de instrumente, se pregateste ceva.

Am pierdut notiunea timpului, drept urmare, nu mai stiu la ce ora au urcat Judas Priest pe scena. Apar pe rand membrii formatiei, deschiderea culminand cu aparitia lui Rob Halford purtand pe deasupra o pelerina argintie, in timp ce publicul aplauda primele acorduri ale piesei „Prophecy” de pe noul album „Nostradamus”.

Pentru o persoana care n-a implinit inca 20 ani ma consider o persoana norocoasa ca am apucat sa vad spectacolul din aceasta seara. Un spectacol in adevaratul sens al cuvantului. Daca dupa primele piese eu,una, am remarcat o oarecare raceala din partea solistului, intrucat nu s-a adresat decat foarte scurt publicului, atmosfera s-a destins apoi, astfel ca, pentru cateva minute, s-a purtat un dialog foarte antrenant intre Halford si sutele de voci care isi faceau simtita prezenta la show.

Nu au lipsit, bineinteles, intrarea spectaculoasa a lui Rob Halford pe motor, solo-urile de exceptie ale chitaristilor, iar dupa ce pe scena a ajuns un steag al Romaniei, acesta a fost prins de ghidonul motocicletei adusa pe scena de catre solist.

S-au cantat piese ca „Metal Gods”, „Between the Hammer and the Anvil”, „Devil’s Child”, „Angel”, „Rock Hard, Ride Free”. Bineinteles ca nu au lipsit nici „Breaking the Law” si „Painkiller”, melodii la care publicul a izbucnit pur si simplu – unii dadeau din cap si traiau muzica, altii doar ascultau savurand momentul.

Concluzia si parerea mea legata de concertul Judas Priest: a meritat din plin sa merg. Indiferent de ce spun altii, mie mi-a placut. Am simtit ce inseamna rock-ul cu adevarat, iar daca voi mai avea ocazia in viitor (Doamne-ajuta!) sa vad Judas Priest, nu voi ezita sa merg la concert.

Cica ar veni Nightwish la Artmania anul asta la Sibiu. Ok toate bune si frumoase. Din partea mea sa stea acasa la ei. Fara Tarja n-au ce cauta la noi. Decat sa o vad pe racheta de Anette chinuindu-se sa scoata cateva versuri de Doamne-ajuta si sa imi fac nervi cand o aud stricand melodii ca Sleeping Sun si Nemo, mai bine lasa-neeeeeee! lasa-neeeeeeeeee!
Daca s-ar putea sa vina Tarja singura. Si sa cante frumos cum numai ea stie…
Later edit: Nightwish nu vin la Artmania, si Anette ramane in formatie. Restu’s detalii, detalii.

Iata si dovada stilului in care chitzaie Anette …