Calatoare prin Romania – Ziua Unu

Ei bine sunt o persoana foarte norocoasa. Timp de 5 zile am strabatut 1783 km prin a noastra tara, iar daca cineva spune ca nu avem o tara frumoasa, e cel mai mare mincinos.

Pentru fiecare din cele 5 zile voi posta traseul, precum si cateva impresii pe care mi le-au lasat locurile pe unde am calatorit. Asadar… in ordinea numerelor de pe tricou:

Ziua Unu: Ploiesti – Targoviste – Gaesti – Pitesti – Rm. Valcea – Horezu – Polovragi – Tismana – Tg. Jiu – Herculane.

Am plecat in jur de 8 a.m. din Ploiesti. Trafic lejer pe DN1 spre Floresti. Ajungem la Targoviste dupa ce trecem si de Moreni, si ne invartim cateva minute prin oras din cauza de incurcat indicatoare. Plecam mai departe spre Gaesti de unde intram pe autostrada spre Pitesti.
Drumul e liber asa ca acul de la kilometraj nu scade sub 100 km/h. Afara e o vreme faina, ideala pentru 1 septembrie. Dupa ce ocolim Pitestiul, mergem spre Rm. Valcea. Ne oprim la intrare pentru o cafea si apoi plecam mai departe spre Horezu.
Deja cu aproximativ 1 km inainte incep sa abara chioscuri de lemn cu obiecte de lut si tot felul de decoratiuni. Dar asteptam sa intram in localitate. Unele au chinezarii ce se gasesc aproape peste tot, dar gasim si un atelier al unui mester. Domnul ne impacheteaza cateva farfurii alese de mine si de mama, iar daca treceti prin Horezu nu ezitati sa treceti pe la Ceramica Pietraru. Aveti ce vedea si, mai ales, ce lua acasa.
Dupa ce parasim Horezu ne abatem la Manastirea Polovragi, cativa kilometri din drumul principal. Biserica manastirii era in renovare, dar mi-a placut amenajarea curtii interioare plina cu begonii albe si rosii si cactusi.
Urmatoarea oprire – o alta manastire, de data asta, Tismana. O alee larga, strajuita de aluni te conduce spre curtea interioara si chiliile maicilor. In interiorul bisericii nu se pot face poze, dar poti merge sa faci cateva la pestera de langa, unde a trait cel care a intemeiat aceasta manastire – Cuviosul Nicodim. Dintr-o grota isi croieste drum un fir de apa. O parte haioasa a vizitei la aceasta manastire – am vazut o maicuta punandu-si casca si conducand cu o oarecare viteza un ATV.
Plecam mai departe, lasand in urma peisajul splendid si racoarea muntilor, spre Tg. Jiu. La intrare ne intampina un parc mare unde se gaseste una dintre sculpturile lui Constantin Brancusi – Coloana Infinitului. Multa verdeata vei gasi in micul oras. In parcul dinspre iesire, stau asteptand Masa Tacerii si Poarta Sarutului.
Seara se lasa si drumul ne poarta tot mai usor catre Herculane, unde vom ramane pentru o noapte.

Iar aici.. pozele…

 

Rock Hard, Ride Free!

In ultima zi la BESTFEST lume multa, cozi acceptabile la mancare si bauturi, cozi la jetoane mai deloc.
N-a durat mult si au urcat pe scena Primal Fear. Mi-au placut mult, avand in vedere ca in ignoranta mea era prima data cand ascultam formatia. Ralf Scheepers, solistul mi-a facut o impresie cat se poate de placuta. Omul invatase cateva cuvinte in limba romana si a animat publicul adresand intrebarea „Ce faci?Bineee?”, iar reactia era pe masura, cei veniti izbucnind in aplauze si urale. Per total o prestatie care ma va face sa incep sa ascult de azi incolo Primal Fear.

Pauza si lumea incepe sa se adune spre scena, fiecare-si face provizii de bere, floricele si sucuri. Pe scena, mutari de instrumente, se pregateste ceva.

Am pierdut notiunea timpului, drept urmare, nu mai stiu la ce ora au urcat Judas Priest pe scena. Apar pe rand membrii formatiei, deschiderea culminand cu aparitia lui Rob Halford purtand pe deasupra o pelerina argintie, in timp ce publicul aplauda primele acorduri ale piesei „Prophecy” de pe noul album „Nostradamus”.

Pentru o persoana care n-a implinit inca 20 ani ma consider o persoana norocoasa ca am apucat sa vad spectacolul din aceasta seara. Un spectacol in adevaratul sens al cuvantului. Daca dupa primele piese eu,una, am remarcat o oarecare raceala din partea solistului, intrucat nu s-a adresat decat foarte scurt publicului, atmosfera s-a destins apoi, astfel ca, pentru cateva minute, s-a purtat un dialog foarte antrenant intre Halford si sutele de voci care isi faceau simtita prezenta la show.

Nu au lipsit, bineinteles, intrarea spectaculoasa a lui Rob Halford pe motor, solo-urile de exceptie ale chitaristilor, iar dupa ce pe scena a ajuns un steag al Romaniei, acesta a fost prins de ghidonul motocicletei adusa pe scena de catre solist.

S-au cantat piese ca „Metal Gods”, „Between the Hammer and the Anvil”, „Devil’s Child”, „Angel”, „Rock Hard, Ride Free”. Bineinteles ca nu au lipsit nici „Breaking the Law” si „Painkiller”, melodii la care publicul a izbucnit pur si simplu – unii dadeau din cap si traiau muzica, altii doar ascultau savurand momentul.

Concluzia si parerea mea legata de concertul Judas Priest: a meritat din plin sa merg. Indiferent de ce spun altii, mie mi-a placut. Am simtit ce inseamna rock-ul cu adevarat, iar daca voi mai avea ocazia in viitor (Doamne-ajuta!) sa vad Judas Priest, nu voi ezita sa merg la concert.