Se pare ca da. Mi-e dor de casa. N-am fost de aproape o luna acasa. Mai exact de 26 de zile. Mi-e dor de tata, mi-e dor de mama, mi-e dor de buda mea, mi-e dor de aerul curat de sus de la casa din deal, mi-e dor de iarba de-acolo, de ciresul meu care probabil s-a copt, mi-e dor de apusul de soare peste munti. Mi-e dor si-atat.. Cu toate ca de cele mai multe ori comentez una si alta si ma cert cu ei din diverse motive si ne impacam si toate’s bune, aseara chiar mi-as fi dorit sa fiu langa ei. Langa mama si tata. Sa ma simt oarecum protejata si incurajata pentru rahatul de examen la anatomie de azi. M-au incurajat prin telefon.
Hmm.. le multumesc celor care mi-au ridicat moralul, mai ales tie Raducu care m-ai suportat jumatate de ora in telefon in timp ce ma boceam :”>. Iar pitacilor mei le multumesc pentru ca ma incurajeaza zilnic :*:*:*.. Hmm.. ar mai trebui sa multumesc cuiva pentru indiferenta cu care ma trateaza si nu raspunde nici la un amarat de “Bafta!”. Dar asta e. Totul se intampla cu un scop..si roata se intoarce cand ti-e lumea mai draga.
